Cezar Armeanu, șeful și prietenul meu – Politică și delicatețuri

Pe vremurile bune când activam politic de nu se mai înțelegea nimeni cu mine și făceam în fiecare marți o conferință de presă cu cei din Constanța era pentru mine o plăcere formidabilă să mă întâlnesc cu tinerii jurnaliști talentați cu care dezbăteam împreună noutățile zilei. Era bine marți pentru că nu mai aveau evenimente de comentat pentru joi și vineri în ziarele lor. Parlamentarii plecaseră, ceilalți politicieni se odihneau așa că hai la nea Gigi că mai aflăm cîte ceva de pe ici pe colo. Ne întâlneam în subsolul de la PUR din spatele biserici Adormirea Maicii Domnului de lângă magazinul Tomis. Acolo eu le aduceam de fiecare dată covrigi calzi și buni, sala se umplea repede și pentru covrigi și pentru mine.

Păstram cu jurnaliștii de la politică o relație cât se poate de bună, prietenească și plină de respect reciproc. Nici politica nu poate fără presă, nici presa fără politică de unde mai mereu poți scoate subiecte interesante. Cititorii sunt mofturoși dar mai ales pretențioși. Prin 2003 când eu mai eram și consilier județean și lider local cu destulă experiență în activitatea politică, de pe la PUR plecaseră toți cei mai cunoscuți. Rămăsese șef domnul Cezar Armeau care între timp devenise și ministru secretar de stat. Vrând să se remarce și să se dea mare că acum are ce povesti îmi fură într-o marți conferința de presă și profitând că eu întârziasem puțin din dorința de a aduce covrigi calzi începe treaba fără mine și după câteva fraze se oprește crezând că gata i-a impresionat pe cei de la masă care se vedea că erau cam pleoștiți și nedumeriți. Venise cu vești de la guvern, ce naiba! După ce le dau covrigii într-o liniște jenantă îl văd pe Viorel Stîlpeanu de la Telegraf, șeful departamentului de politică, foarte serios, întorcându-se spre mine cu scaun cu tot și spunându-mi “hai bre, nea Gigi, spune-ne și nouă ceva să scriem și noi”. 

P.S. între timp domnul Cezar Armeanu a ajuns ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Kazahstan, Republica Tadjikistan și în Republica Kârgâză, cu reședința la Nur-Sultan  iar acum, astăzi, 22 februarie, a fost rechemat acasă. Nici covrigii nu mai sunt cum erau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *