Oamenii Chițacului vor scandal și ne tot încearcă

Primăria din Constanța vrea să spălăm rufele murdare împreună fără ca ea să facă altceva decât să ne amendeze. Nu am voie nici la mine în curte să îmi spăl mașina dacă sar stropii pe vecin. Și când plouă cum fac? Am impresia că primăria din Constanța e supărată pe noi. Vrea să ne pună la încercare. Nu zic că nu are dreptate. Ba chiar și eu cred că rufele puse la uscat pe exteriorul blocului arată rău. Sunt perfect de acord că nu se pot spăla covoarele pe trotuar. Și tot așa. Sunt convins însă că cineva din preajma domnului Chițac îi dorește răul sau nu se pricepe la ce este de făcut. Cînd vrei să faci din noi nemți peste noapte iese rău. Lumea nu va trece de partea primarului ca să arătăm și noi mai frumoși, mai curați și mai deștepți. Constănțenii vor simți pe pielea lor că primarul le vrea răul, prea îi pune la încercare.

Prin anii 95 era la mine acasă, în vizită de reciprocitate, un prieten neamț, papa August, simpatic, prietenos, șugubăț, pilangiu, tocmai din Cuxhaven de pe lângă Hamburg. Eu aveam vreo 50 de ani dânsul vreo 70. După ce am dezbătut bine ceva palincă l-am dus pe stadion, era duminică și juca Farul. Neștiind care sunt ai noștri sărea în picioare și se bucura și la fazele celorlalți. De abia l-am scăpat din ghearele microbiștilor. Nu înțelegeau de ce ține ăsta cu ăia stând în tribună chiar lângă ei. Ofensa era mare. Papa August se bucura ca un copil. Nu cred că se speriase, era voinic, dar nici nu eram curios ce poate să iasă stricând astfel prietenia româno- germană așa hodoron-tronc, din te miri ce. S-au lămurit că e neamț nu au înțeles însă de ce ține cu ceilalți. Nici papa August nu știa. Se bucura ca un copil. Am scăpat cu bine și am pornit pe jos spre casă. Ne era foame iar pălincă, bere și vin aveam cât ne trebuia și încă ceva pe desupra. Prietenia româno- germană se consolida pe temeiuri solide. Dânsul de la Marea Nordului eu de la Marea Neagră, mai blândă și mai cuminte. Locuiam în Faleză Nord chiar pe malul  mării. Într-o seară ieșisem pe balcon, marea era foarte agitată, era furtună cu valuri de doi metri și l-am rugat să intrăm în casă spunându-i că iată acum marea e urâtă. S-a uita la mine foarte mirat, era contrariat, credea că glumesc, spunându-mi “uită-te cît e de frumoasă”. În nemțește, evident. Deși după destul de multă pălincă chiar nu mai conta cine în ce limbă vorbește. Ne înțelegeam de minune amândoi. Vântul rece aducea stropi până și pe fețele noastre. Marea Neagră era și urâtă și frumoasă în același timp.

Venind spre casă, după acel meci cu bucluc, pe strada Ion Rațiu, pe trotuar, lângă bordură, un individ spăla un butoi ce avea niscaiva urme de ulei, de motorină, de ceva rău în orice caz. Papa August s-a oprit lângă acea mizerie și nu a vrut să mai plece de acolo până nu s-a dus ăla cu butoiul la el în curte. Neamțul, indignat de faptul că cineva făcea murdărie pe spațiul public, împărțea dreptatea pe stradă în Constanța ca un adevărat cetățean european. Pe mine mă pufnea râsul și nici acum nu știu de ce respectivul nu i-a fript vreo două lui papa August. Amândoi erau furioși din motive total diferite și de neînțeles.

Nu cred că papa August a făcut vreo reclamație la primărie care să fi ajuns de abia acum la domnul Chițac.

Dragă domnule primar, nu cred că la noi va fi vreodată ca în Germania. Încearcă să faci să fie mai bine dar ca la noi și puțin câte puțin. Și, te mai rog ceva, ia pe lângă dumneata oameni care să te îndrume pe calea cea bună, care îți vor binele, care știu ce au de făcut. Altcumva va fi rău și pentru noi și pentru dumneata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *