Vrem sau nu vrem să fim singuri?

Dacă ești singur nu ai cu cine să te cerți, nu ai de la cine să te îmbolnăvești, nu ai cu cine să combați, nu ai la cine să te uiți, nu ai cu cine să te compari, nu ai cu cine să faci copii, nu ai cu cine să te joci și tot așa mai departe.

Singurătatea, una dintre cele mai periculoase boli ale secolului XXI. Există oameni care nu au vorbit cu o rudă sau cu un prieten de luni de zile. Acum pandemia asta, nedorită de nimeni, accentuează starea de singurătate ca și cum așa ceva ar fi bun la ceva, ca scop în sine. Singurătatea e  foarte toxică, nu e bună de nimic, nu ajută pe nimeni. Singurătatea a devenit în zilele noastre o epidemie globală cu efecte dezastruoase.

Procentajul celor care locuiesc singuri, de voie sau de nevoie, este mai ridicat ca niciodată. La Paris, de exemplu, jumătate din cetățeni locuiesc singuri. La Stockholm acum două treimi trăiesc singuri. În Marea Britanie, jumătate din cei de peste 75 de ani stau singuri. Mulţi dintre ei nu au vorbit cu o rudă sau cu un prieten de luni de zile. Și nu au soluții și nu știu ce se facă. Se obișnuiesc așa și rămân așa. În Statele Unite, numărul mediu de prieteni apropiaţi ai unei persoane a scăzut de la 3 la 2 din 1985 până în 2004; numărul celor fără prieteni apropiaţi s-a triplat.

azbigmedia.com

Unii zic că devină  ar putea fi urbanizarea, care slăbeşte legăturile cu familia rupe oamenii din colectivitățile cu care s-au obișnuit și în care se simțeau bine. Fiecare stă acum mult timp în fața computerului unde ești singur deoarece altfel nu se poate  și chestia asta începe să ți se pară normală. Traiul în singurătatea are şi un cost ridicat: în Marea Britanie, o persoană singură trebuie să plătească în jur de 6.000 de lire în plus pe an.  În unele state au apărut programe şi iniţiative pentru a combate fenomenul acesta al singurătății: în Italia, studenţii se mută cu oameni în vârstă, ţinându-le companie şi reducându-şi astfel şi costurile de chirie. Marea Britanie a mers şi mai departe, creând Ministerul Singurătăţii.

Știm că singurătatea face bine poeților sau artiștilor, bătrânilor sau celibatarilor. Așa știm noi nu putem garanta că așa ar fi mai bine pentru ei. Din păcate astăzi singurătatea devine a noastră, a tuturor. Pare că ne-o dorim, că vrem să fim lăsați în pace, în liniște. Rețelele de socializare sunt pline însă socializarea autentică aia omenească, veche, tradițională, în care am crescut este la un nivel din ce în ce mai scăzut. Nu suntem făcuți să trăim izolați. Avem nevoie de prezența oamenilor prin felul nostru de a fi.

Omul este un animal sociabil” zicea Aristotel. “Omul este un animal sociabil care își detestă semenii” zicea Delacroix. “Nimic nu este mai puţin sociabil şi mai sociabil ca omul; una datorită viciului său, cealaltă, datorită firii” zicea Michel de Montaigne “Omul e un animal social. Unii pun accentul pe social, alţii pe animal” zice Dorel Schor.

Și tot așa putem conversa îndelung fără să tragem o concluzie folositoare. Ca să fii fericit îți trebuie un reper. Cel mai bun reper este cel de lângă tine împreună cu care poți fi fericit deși fericirea este ceva foarte personal. Poți fi fericit într-o singurătate care îți este impusă?!

sursă foto titlu: medium.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *