5 decembrie 2022

HaletTV.RO

HaletTV.ro

Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri – Tata

3 min read

Pe tata, viața din Coiciu l-a prins între cele două sisteme de guvernare tare diferite unul de altul. El era negustor, cârciumar, investitor fix la apariția comuniștilor care nu iubeau de loc așa ceva. Nu mai țin bine minte cine probabil vreun coleg sau prieten de-al lui mi-a spus ceva de genul „dacă nu veneau comuniștii tu erai prințul Cazinoului iar taică-tău proprietar pe acolo”.

Pentru alegerile din 1946, alea când au câștigat comuniștii români și aliații lor din Blocul Partidelor Democrate, au trecut unii pe la tata și i-au spus: „ai grijă cum votezi, nea Tudorică, pentru că sunt ăștia cu ochii pe tine”.

Pentru ce făcea prin Coiciu tata era dușmanul poporului deși ajuta foarte multă lume și era iubit de toți vecinii. Tot mereu auzeam că mai erau unii deportați prin șantierele patriei. Oricum era mai bine decât la pușcărie. Moșierii, chiaburii, cârciumarii, cei care sugeau sângele poporului, trebuiau educați și îndreptați pe calea cea bună a construirii socialismului spre binele întregului popor care nu prea avea chef de muncă dar, mă rog, asta era altă problemă.

Și ai mei erau pregătiți să fie evacuați undeva la Cheile Bicazului din câte îi auzeam vorbind. Tata avea în pod pregătite, pentru o astfel de excursie forțată, două, maximum admis, valize de lemn, cam măricele, după mintea mea, pregătite special pentru aventura asta nenorocită. Mi le tot arăta și-mi spunea: „una era pentru tine, în lingura mă-tii”.

Nu cred că regreta că îl cam încurcam de data asta ci că nu putea să ia cu el destule din cele trebuincioase pentru înfruntarea cu tâmpeniile comuniste. Cred că aveam vreo doi anișori pe vremea aia. S-ar fi deplasat mai ușor cu mine în valiză. Nimeni nu protesta. Toți se duceau cu toată familia la o astfel de muncă forțată.

Nu a reușit să țină prea mult activitatea lui comercială și cam după 1955 a închis prăvălia angajându-se gestionar la ICIL în Constanța de unde a ieșit la pensie. ICIL era un fel de fabrică de produse lactate. Aducea tata de acolo acasă tot felul de minunății.

Mașinile care cărau laptele la fabrică aveau în fiecare compartiment câte un bulgăre de unt obținut pe drum ca urmare a bălăngănelii inevitabile. Nu vă puteți imagina ce miros de unt se împrăștia la noi în toată casa când puneam pe pâinea caldă straturi generoase de unt adevărat. Mirosul ăla nu l-am mai găsit niciodată. Mama avea o covată de lemn în care punea cinci litri de lapte proaspăt și cinci litri de lapte fiert, gras, evident, cât se putea de gras. După doar câteva zile se făcea acolo un fel de lapte prins, lapte covăsit atât de bun că doar mămăliga caldă sau pâinea proaspătă ne făceau să nu îl mâncam gol, așa cum era el.

Tata nu a plâns după vremurile când el era capitalist, afacerist, niciodată.

Nu îi bârfea pe comuniști cu nici o ocazie, deși pierduse mult. Toată tinerețea lui, toate visele lui erau spulberate. Când am venit fuga acasă cu cravata roșie de pionier la gât fericit nevoie mare fratele meu a vrut să se ia de mine că ce prost sunt dar l-a oprit tata: „lasă-l, mă, să-l crească ăștia pe drumul lor”! Nu înțelegeam de ce ei nu se bucurau tot atât de mult ca mine!

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.