5 decembrie 2022

HaletTV.RO

HaletTV.ro

Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri. – Un câine șugubăț

4 min read

Aproape de intersecția străzii Ion Rațiu, binecunoscută în Constanța, cu bulevardul Tomis locuia prietenul meu, Florin gagicarul, împreună cu părinții și cu sora lui măritată deja și având doi copii mititei un băiat și o fată. Ne vedeam destul de des mai ales că eu treceam mereu pe la ei în drumul meu spre casa din Coiciu.

Câinele lor din curte, destul de mare și de frumos, un caniche negru se juca prea mult și prea intim cu fetița cea mică. Tot insista ta-su să dea câinele cuiva. Îmi povestea că prea se pupa bot în bot cu fi-că-sa. Teamă mi-e că făceau mai multe pentru că ăstuia repede îi creștea puța și îi atârna pe afară iar fata destul de mică fiind era curioasă și poate îi veneau idei.

La insistențele repetate ale familiei m-am hotărât să iau eu câinele la mine acasă măcar o perioadă până se linișteau apele. Toată viața am simțit nevoia să mă bag să ajut eu ba pe unul, ba pe altul. Cea mică nu voia în niciun chip să se despartă de cățel ceea ce mărea grav suspiciunile de tot felul. Pregătit cu o funie am legat cățelul și l-am dus pe jos în Piața Grivița unde ai mei fiind mereu acasă putea avea grijă, speram eu, de noul membru al familiei.

Bucuria nu a fost mare la ai mei care toată viața lor au avut doar pisică. Pe drum, o mare aventură pentru mine, nu prea a fost ușor dar am descoperit că puteam intra binișor în conversații simandicoase cu tot felul de domnișoare care îmi admirau cățelul și mă întrebau tot felul de amănunte la care mă descurcam fiind eu mai mereu bun de gură. A plouat ușor tot drumul și deși mă grăbeam am fost nevoit să-i suport cățelului destul de mare și foarte greu de strunit tot felul de mofturi și de hachițe absolut noi pentru mine. Cred că știți cum e un caniche din acela model uriaș.

În curtea din Piața Grivița era limpede pentru toată lumea că în lipsa mea se plictisea și că probabil nu avea de gând să facă mulți purici pe acolo. Nu după multe zile seara când am venit acasă pregătit să ies cu el la plimbare și la joacă îmi zice mama: „vezi că a ieșit pe stradă”. Nu cred că l-a îndemnat mama să iasă din curte. Era o femeie tare cumsecade.

M-am speriat și m-am dus după el fără să știu pe unde fiind convins că băieții colorați de pe acolo l-au prăduit deja. Și pe vremea aia era scump un astfel de cățel de rasă cu părul cârlionțat și frumos foc. L-am văzut repede. Mă aștepta la un colț de stradă. Cum mă apropiam de el cum fugea pe strada cealaltă și iar mă aștepta la colț uitându-se lung după mine. Și tot așa de zeci de ori și nu dădea semne că vrea acasă și mie mi se făcuse foame și eram obosit după zece ore de șantier și zău că nu mai aveam chef de joacă cât putea rezista el.

M-am făcut că renunț și că plec fără el. l-am simțit că venise în spatele meu, m-am întors brusc, am sărit pe el trântindu-mă cât eram de lung cu orice risc de accidentare, l-am prins de zgardă, l-am dus acasă în curte, unde am făcut o mare greșeală. După ce l-am legat bine, l-am bătut! Se uita la mine ca la un bou. El se jucase cu mine și eu îl băteam. Ce idiot!

Dimineață nu mai era acolo. A rupt ce îl legasem eu, a rupt gardul cât să poate el ieși fără să facă gălăgie și dus a fost. L-am căutat câteva zile peste tot. Nu era câinele meu așa că mă simțeam foarte vinovat. Mai ales că știam unde și cum greșisem. Îl luasem în grijă până mai creștea fata lor, până înțelegea că nu te poți juca, oricum ți se năzare ție, cu un câine .

Îmi povestea tata că un bogătan de la ei din sat a plecat după fata lui când plimba câinele, un lup, la ei în pădure. Cică i-a găsit jucându-se cu puța atât de ciudat că ăsta nu a rezistat și i-a împușcat pe amândoi. Un tată își împușcă fata în pădure pentru se iubea cu câinele ei! Numai tată de fată să nu fii în astfel de momente!

Cum să mă duc eu acum să le spun prietenilor mei că le-am pierdut câinele? Aflu întâmplător după câteva zile că frumosul nostru caniche negru dar cu inimă mare și tare iubăreț se întorsese singur acasă la el, în curtea lui, la marea lui dragoste. Greu desparți un câine de copiii din curtea lui!

Oare cum a știut drumul de întoarcere pentru că eu l-am dus de la ei la mine pe ploaie? Ce mecanisme au funcționat în capul lui de cățel? Nu știu ce s-a întâmplat mai departe dar eu nu mă mai bag în așa ceva, ferit-a sfântul!

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.