Constanta
În primăvara lui 2013 m-am străduit să îl serbăm pe marele Anghel Saligny ca să preîntâmpinăm cei 160 de ani de la nașterea acestui om fermecător, bărbat deosebit, demn de încredere, un model pentru noi […]
Viața într-un Teatru are ce vrei și ce nu vrei, creație, poezie, farmec, întâmplări de toate felurile și mai bune și mai aiurea unele greu de prevăzut, amestecate însă cu foarte multă muncă. Ceea ce […]
Imediat după 1989 am tot primit oferte să mă duc director pe la alte teatre, rămăsesem singurul din Constanța scăpat de valul revoluționar al destituirilor și al schimbărilor de dragul schimbărilor. Așa-i la revoluție când […]
În 1987 câțiva prieteni buni m-au luat pe sus, m-au dus pe la Județeana de Partid ca să mă facă director la ei, acolo, la Administrația Teatrelor din Constanța deși nu știam și nici nu […]
Eram director adjunct la Teatrul Liric doar de vreo trei luni prin anul 1987 când directoarea de aici și de atunci se cam săturase de mine și de faptul că trebuia să am grijă tot […]
Chiar din prima lună de directorat la Teatrul din Constanța în 1987 am pus la cale un concert lunar de jazz cu Harry Tavitian și invitații săi. “Atelier de improvizație” se numea la sugestia și cu […]
În fiecare vară colaboram la suplimentul LITORAL de la ziarul “Dobrogea nouă” unde descoperisem plăcerea formidabilă de a mă întâlni zilnic cu Arcadie Strahilevici cu Constantin Ismăileanu și cu Liviu Bruckner. Trei gazetari de mare anvergură încorsetați de chingile […]
Ecaterina Oproiu vine la Constanța, prin anii ’80, la premiera piesei dumneaei de mare succes “Nu sunt turnul Eiffel”. La București în distribuție erau: Florian Pittiș și Monica Ghiuță, la Constanța Vasile Cojocaru și Nina […]
O montare importantă la care s-a muncit mult și cu mare succes a fost My Fair Lady în 1988 la Teatrul Liric din Constanța în regia de mare ispravă și surprinzătoare a lui Ion Caramitru […]
Când am venit în fugă acasă cu cravata roșie de pionier la gât îmbujorat de fericire fratele meu, mai mare cu nouă ani decît mine, voia să mă certe, să râdă de mine. Țin minte […]