Conferințele de presă au rostul lor și vin puternic în sprijinul formațiunilor politice care au activitate și vor ca lumea să afle ce fac politicienii pe acolo pe la Partid.
După ce Meleșcanu supărat pe toată lumea desființează ApR-ul ne dă ordin să trecem toți la PNL eu refuz și mă țin după gruparea lui Duțu care, și dânsul supărat pe toată lumea, se mută să facă toate cele bune la un partid cam de 1%, la PUR.
Strutinski, care mă voia la PNL, fiind încă șeful filialei locale ApR, mă amenință în toate felurile și îi întreabă pe toți ce naiba mi-o fi dat Duțu că el altfel nu înțelege ce m-a apucat. I-am cerut lui Duțu (dacă tot mergeam după dânsul la PUR) să îmi permită să fac săptămânal o conferință de presă. Nici măcar membru în vreun Consiliu de Administrație nu am vrut. Alții cu banii, eu cu vrăjeala.
Constanța fiind plină în weekend de drăguții noștri parlamentari ziarele abundau de tot felul de aventuri politice până pe marți inclusiv. De miercuri încolo, cam pauză.
Așa că cel mai bine pentru mine era ca în fiecare marți să adun ziariștii la sediul din spatele bisericii Adormirea Maicii Domnului de lângă magazinul Tomis. Lume multă, lume bună, veneau mulți de fiecare dată și de dragul meu, bănuiesc , și de plăcerea savurării unor covrigi calzi și nemaipomenit de buni nelipsiți de la întrunirile noastre unde de fiecare dată dezbăteam o temă internațională, una românească și bineînțele câteva de interes local.
Duțu renunță intempestiv și pleacă eu rămân alături de Cezar A. actual ambasador al României prin cele străinătățuri, care pleacă și dânsul nu după mult timp la PSD anunțând, nu știu de ce, că voi veni și eu pe acolo.
După cum ați reținut nu am fost niciodată nici la PNL nici la PSD. Nepotrivire de caracter, probabil. Cineva destul de apropiat mie, pe atunci, mi-a reproșat ceva gen: bă, Gigi, dacă tot ai făcut atâta politică și ai alergat atâta pentru unul și pentru altul de ce nu te-ai dus și tu la PSD ca să îți fi dat ăștia și ție câte ceva?
Domnul Cezar, acum ambasador, de invidie sau din curiozitate, face și dânsul într-o zi fără să mă anunțe o conferină de presă însoțit de un alt oportunist C.D. care și el suferea că nu este băgat în seamă.
Eu întârziasem 5 minute ca să vin cu covrigii fierbinți atunci scoși din cuptorul unei patiserii din Piața Grivița. C.A. pe vremea aceea ministru secretar de stat cred că primul din Constanța s-a gândit că îi impresionează pe jurnaliști cu ceva gânduri de pe la București de pe la guvern.
După câteva cuvinte anoste fără niciun chichirez și după alte câteva momente de liniște grea și apăsătoare șeful rubricii politice de la Telegraf, tânărul și talentatul Viorel Stîlpeanu, se întoarce către mine care stăteam zâmbind în picioare, lângă perete, și mă roagă: zi-ne și nouă ceva, nea Gigi, să avem ce scrie la ziar!
A fost prima și ultima oară când cineva de la PUR a vrut să facă o conferință de presă în locul meu.