Eroarea profană a „Ochiului stâng sau drept” în Delta Luminos
De ce desenarea Ochiului ca fiind stâng sau drept în Delta Luminos este o eroare fundamentală? O lecție despre Unitate și sacru.
Într-o lume a replicilor grăbite și a simbolismului de consum, un vechi căutător al luminii trage un semnal de alarmă asupra unei erori ce tinde să devină regulă: reprezentarea anatomică a sacrului. „Masonul bătrân” ne invită astăzi la o lecție de rigoare despre Delta Luminos, amintindu-ne că în geometria divină, spre deosebire de cea umană, unicitatea nu este o lipsă, ci o perfecțiune. Este un apel la păstrarea purității tradiției într-o epocă în care privirea simbolică este tot mai des confundată cu cea biologică.
Privesc de zeci, de sute de ori, cum simbolul nostru cel mai drag, Delta Luminos, este așezat pe hârtie sau pe ecrane în forme care dor. Se desenează în fel și chip, cu o ușurință care trădează lipsa de profunzime, dar ceea ce mă tulbură cel mai adânc este această eroare care se repetă ca un blestem al neștiinței: Ochiul reprezentat ba ca fiind stângul, ba dreptul.
Mare, amară greșeală!
Citește și: Masonerie – Dilema egalității în Ordin: Reflecțiile unui mason veteran de Ziua Femeii
Sacrilegiul asimetriei în geometria sacră
Când văd această asimetrie anatomică strecurată în geometria sacră, înțeleg că cel care a ținut penița ori este un străin de tainele noastre, ori un ucenic care a rătăcit calea către Lumină. Acest Ochi, fraților, este unic. El nu cunoaște stânga sau dreapta, pentru că el nu aparține trupului pieritor, ci ordinii eterne a Marelui Arhitect al Universului.
A-i da o orientare biologică, a-l face „stâng” sau „drept”, înseamnă a presupune că mai există un altul. Înseamnă a rupe Unitatea divină și a o coborî în dualitatea măruntei noastre lumi materiale. Înseamnă, în esență, că nu am înțeles nimic din Absolutul pe care pretindem că îl celebrăm. Și ce mă doare mai tare? Faptul că nimeni nu mai protestează. Toți stau, privesc și se minunează de o imagine care este o minciună simbolică, acceptând o oglindire strâmbă a Divinității fără a tresări.
Delta Luminos: Mai mult decât un simbol, o prezență
Delta Luminos, acel triunghi echilateral în care odihnește Ochiul, nu este un simplu ornament. Este poarta prin care Lumina pătrunde în Templu. Triunghiul ne vorbește despre armonia perfectă a celor trei laturi, despre echilibrul forțelor care susțin Universul, în timp ce Ochiul din centrul său este însăși Cunoașterea, Veghea și Spiritul care nu apune niciodată.
În Lojă, el ne amintește că lucrarea noastră la șlefuirea „pietrei brute” nu este niciodată o taină față de Cer. Acest Ochi este Unic. Nu este „ochiul soacrei”, cum glumesc cei care își bat joc de ceea ce nu pot cuprinde cu mintea, și nu este nici „ochiul de urmărire” din spaimele celor care văd conspirații la tot pasul. El nu caută greșeala pentru a pedepsi, ci caută Puritatea pentru a o binecuvânta.
Dincolo de dualitate: Privirea Marelui Arhitect
A desena un „ochi stâng” sau unul „drept” înseamnă a transforma o fereastră către Eternitate într-un banal studiu de oftalmologie. Este o profanare tăcută, o diluare a forței pe care simbolul o poartă de milenii. Un mason bătrân știe că geometria nu minte niciodată: dacă centrul cercului este unul singur, atunci și privirea care cuprinde Universul trebuie să fie una singură, neatinsă de imperfecțiunile cărnii.
Sfatul meu este unul de rigoare și de dragoste pentru Tradiție. Să nu mai lăsăm aproximările să ne întunece coloanele. Să cerem peniței să respecte Spiritul, nu doar forma. Delta Luminos trebuie să rămână ceea ce este: o declarație de Unitate. Să lăsăm „stânga” și „dreapta” pentru cei care încă se mai împiedică de dualitate în afara Templului. Aici, în prezența Marelui Arhitect, Privirea este una singură – senină, atotcuprinzătoare și, mai presus de toate, dincolo de biologia umană.
Nu mai căutați perechi acolo unde există doar Întregul. Învățați să priviți Unitatea, căci numai prin ea veți putea atinge vreodată acea Lumină care vine din Orient și care nu are nevoie de doi ochi pentru a vedea Adevărul.
