Suntem mereu înconjurați de invidioși de tot felul puși pe rele tocmai pentru că de altceva nu sunt în stare: „ai văzut mă ce a făcut nea Gigi?”.
Putem să ne ferim, sau să ne păzim, sau cel mai bine ar fi să îi ignorăm în limitele buneicuviințe.
Are vreun rost să le atragem atenția că greșesc, că nu e bine ce fac, că faptele și bârfele lor te deranjează?!
Cum putem să aflăm din timp ce semne fac astfel încât ar fi mai bine să îi recunoaștem și să îi evităm?
Când primești complimente nesincere și exagerate, atunci când oamenii te pot acoperi cu multe laude, dacă le vei întoarce fața vei vedea pe chipul lor invidia. Se vor linguși și cât de curând vor acționa meschin.
Ei nu vor lua nicodată în serios succesul tău. Invidioșii vor zice tuturor că ai avut noroc, că oricine este în stare să facă, nu este nimic neobișnuit în ce ai făcut tu. Puteau și ei dar ba nu au avut timp, ba nici ce le trebuie, ba nu i-a lăsat nu știu cine, ba nu au avut curaj etc.
Cu fiecare ocazie își vor expune la vedere propriile realizări, vor face din țânțar armăsar și își vor atribui succesul, oricât de mic, pentru care, cel mai probabil, nu au depus niciun efort.
Vor să te imite și vor încerca să copieze felul tău de comunicare sau chiar stilul de îmbrăcăminte. Asta îi face să se simtă mai bine chiar dacă devin caraghioși.
Au dorința permanentă de a concura cu tine în tot ce faci. Goana după succesul cît de facil în fața ta este dorința lor permanentă.
Invidioșii sunt mereu fericiți când eșuezi sau când primești mustrări. Se vor ascunde de tine, nu îți vor arăta adevăratele lor sentimente.
Te pot lăuda când ești de față cu ei dar imediat ce vei părăsi încăperea, vor începe să discute despre tine cu ceilalți colegi: ce tot vrea nea Gigi, să ne arate, lasă că facem și noi chiar mai bine decât el! În cele din urmă vor ajunge la concluzia că succesul tău este nemeritat, că de fapt ești doar norocos și profitor și oportunist, că șeful te iubește mai mult decît pe ei și toată munca pentru tine au făcut-o alții, adică ei, care au avut și ideea.
Încep să te urască fără un motiv clar, bine determinat. Nici ei nu mai știu ce au avut cu tine. Nu vor recunoaște niciodată că fac asta din invidie. Că prezența ta îi incomodează.
În astfel de situații cel mai bine este să ștergi astfel de persoane din viața ta, să eviți contactul cu ei, să îi lași în apele lor, să nu le mai tulburi balta mediocrității și a neputinței. Acolo unde ți se pare că ești mai bun, mai bine pregătit, mai puternic, nu mai ai ce căuta! Pleacă pentru că nu mai ai ce învăța, iar cei invidioși te vor umple de necazuri. Mai bine singur cu gândurile tale și doar câțiva prieteni, mai buni decât tine, pe care te vei strădui să nu îi invidiezi.