Când neîncrederea s-a instalat poți ușor să-i manipulezi din plin și cu de toate, cu tot ce vrei tu, pe cei din preajma ta.
Observăm din ce în ce mai des astfel de situații și nu intervenim de frică, de lașitate, din prudență.
Lansând mesajul „Eu nu sunt prostul tău” poți construi teorii ale conspirației, manevrând opiniile celor apropiați care de-abia așteaptă ocazia de a îți arăta că sunt lângă tine, cum vor ei, nu cum crezi tu.
„Da, șefu’, să trăiți, așa este, Gigi este un nemernic deși noi îl știam de băiat bun. Până acum îl apreciam și contam pe el deoarece ne ajuta întotdeauna. Îl respectam dar acum, pentru că spui dumneata, vedem și noi că am greșit. Gigi ne-a înșelat încrederea.”
De ce, când, cu ce ocazie? Nu mai contează.
Aproape toți se lasă manipulați cu o plăcere condamnabilă. Ce bucuroși sunt că au fost băgați în seamă, că cineva se poate baza pe ei, pe nemernicia lor. Niște ticăloși!
Apare o suspiciune maladivă care ne duce spre o naivitate a omului predispus să creadă orice i se spune, mai ales dacă i se sprijină și i se hrănește, cu minciuni, neîncrederea.
Deodată Gigi nu mai este acel băiat bun pe care îl îndrăgeau toți cu respectul cuvenit. Devine un proscris fără să mai conteze dacă învinuirile sunt sau nu sunt adevărate. Nici nu mai contează dacă individul Gigi se mai poate apăra sau dacă este nevinovat. Nu e bine să ni se confirme că de fapt domnul Gigi este băiat bun. Toată lumea a flat că numitul Gigi trebuie pus la punct. „Știm noi ce fel de om e Gigi. Ne-a spus ȘEFU’!”
Crește astfel printre noi un fel de elită de proastă calitate care se bazează pe vorbe nu pe fapte, pe eliminarea celor cu bune calități care mai mult îi încurcă în ascensiunea lor nemernică, de prost gust. O schimbare autentică înspre mai bine devine în aceste condiții imposibil de realizat.
Neîncrederea exagerată ne arată o inimă goală și un spirit minor. Refugiul celor slabi se bazează întotdeauna pe neîncredere.
Sunt oameni și ei! Dacă nu sunt în stare să facă bine pot face rău, la comandă! Ce încă nu știu nici ei nici cei care îi coordonează este că odată ajunși acolo, în situația să fie îndemnați să comite mizerii, se sufocă, nu mai știu ce să facă și lovesc tot ce mișcă în jurul lor.
La Rochefoucauld ne avertizează: „Neîncrederea legitimează trădarea”.
Seneca zicea că „prietenia sfârșește acolo unde începe neîncrederea”.
Noi să fim sănătoși, pentru că ticăloșii din jurul nostru sunt mulți, se adună împreună și rânjesc!