De mii de ani se-adună necredința
Iar astăzi vrea să fie chiar regină
Împerechind cu viața, neființa
Trăgând cortine reci peste lumină
Stau îngerii cu teamă la ferestre
Privind cum tot mai singuri vrem să fim
Nici nu ne pasă dacă timp mai este
Cu frică doar, trăim…să nu murim
O singură salvare mai avem
Să ne oprim din drumul care duce
Spre al nimicniciei trist blestem
Îndepărtându-ne de calea către cruce
Să ne trezim cu ochii către soare
Dând necuprinderii tot ce ne mai desparte
Încrezători în legea etern nepieritoare
A cerului ce calcă cu viață peste moarte
