Tot în Coiciu dar acum ceva mai târziu eu om însurat la casa mea, vechea casă părintească pe care o modernizasem cu parchet de stejar, cu o curte mică interioară, cu multă iarbă, un leagăn, pereți albi, o vie frumoasă, căpșunică nu altceva, ca la fiecare om gospodar la casa lui, când într-o seară mă trezesc eu singur toată noaptea cu cea mai bună prietenă a lu’ nevastă-mea venită în vizită tocmai din București și având de gând să doarmă la noi. De ce nu era a mea acasă nu îmi mai aduc aminte și nici prin cap nu îmi trecea că poate se înțeleseseră amândouă gen „stai tu dragă cu al meu în seara asta să nu întrebe ăsta de mine altcumva decât e nevoie”.
Eu ca orice băiat bine crescut, aveam vreo 35 de ani iar prietena cea mai bună a lu’ nevastă-mea vreo 28, adică se putea conta pe noi că știam ce avem de făcut nu ne pierdeam cu firea și nici nu pierdeam timpul cu prostii sau cu povești. I-am pregătit camera pentru înnoptat am hrănit-o și am invitat-o pe canapea să vedem ceva filme. Aveam un video pricopsit, japonez, adus din Germania de o prietenă balerină. Canapeaua cam mică din aceea gen colțar pe care stau doi unul lângă altul doar dacă se înghesuie puțin. Cum naiba s-a nimerit hop și un film destul de porno dar pentru că nimeni nu a protestat l-am urmărit cu pasiune, curiozitate și atenție? Îmi aduc aminte că aveam deja o mână pe un sân de al ei cam micuț, cam franțuzesc, ca să nu zic altfel, dar era plăcut și puteam sta astfel liniștiți amândoi. De ce nu m-am jucat cu mâinile și cu altceva sau altcumva nu mai țin minte mai ales că prietena cea mai bună a lu’ nevastă-mea stătea liniștită, se cuibărise bine pe lângă mine, iar capoțelul subțirel nu ne deranja în niciun fel deși cred că ar fi fost mult mai bine fără el. Ne simțeam bine amândoi, filmul era plăcut, educativ, ea având destulă încredere în mine că sunt om serios nu un mitocan pofticios și de nestăpânit, credeam eu. Cum s-a terminat filmul ea s-a sculat în liniște și s-a dus la ea în cameră. Acolo din ușă m-a privit îndelung ca și cum mai voia ceva iar eu mă descurcam greu cu neliniștile unui soț cuminte neînțelegând niciodată ce este în capul celei mai bune prietene a lui nevastă-mea. În capul meu erau toate foarte bine amestecate. Acum să nu credeți că eram prea timid sau fricos sau mai știu eu ce vă trece vouă prin cap. Cred că mă gândeam că ce urma era prea greu pentru mine nu pentru cea mai bună prietenă a lu’ nevastă-mea. Acum dacă mă gândesc bine și îmi aduc aminte cu plăcere nu zic că îmi pare rău dar cred puteam face și altcumva. Nevastă-mea nu a apreciat niciodată la mine un astfel de comportament. Vă imaginați că prietena ei cea mai bună nu i-a povestit ce și cum?! Am tot văzut felul de a se infiltra în viața unei familii a „celei mai bune prietene a soției” care de cele mai multe ori e cu ochii și cu ce o mai putea pe soțul respectivei. Din joacă, din curiozitate, din răutate, nu cred că putem afla mai ales pentru că de fapt nu ne interesează și de cele mai multe ori ne amuzăm de rezultatul final. Una plânge, alta râde.