Florin, prietenul meu constănțean, alături de care am făcut stagiatura de inginer la Tulcea și în Deltă, mai de multișor, prin anii 70, era un renumit gagicar, de neîntrecut nici dacă încercai, nici dacă te străduiai.
Nu cred că a scăpat vreuna de pe acolo de pe lângă el cu care să nu se fi jucat.
Nu l-am încurajat, nu l-am însoțit, nu m-a interesat străduința lui de a fi mascul feroce. Avea un carnețel în care le trecea pe toate. Cu cerculețe, pătrățele și alte semne pe care doar el le știa ce și cum. Unele erau gen bucătăreasa, aia din gară, blonda și tot așa.
Nici nu ne vedeam destul de des. Lucram fiecare în domenii destul de diferite. La aceeași firmă dar pe trasee ce nu se intersectau mai deloc. El era inginer la transporturi.
Nici acum nu știu dacă a fost implicat în vreun fel atunci când am salvat o fată de la moarte.
Își provocase avort cu mijloace rudimentare, avea hemoragie mare și trebuia dusă urgent undeva la spital la Tulcea. Prin pustietățile pe unde lucram noi în Deltă eram singurii care ne mișcam repede cu tot felul de camioane și șalupe. Am luat-o de acasă și am dus-o unde trebuia. Nu mai știu decât că a scăpat cu viață. Nu o cunoșteam dinainte și nicio clipă nu m-am gândit că poate era o victimă a mult prea harnicului meu prieten bine determinat pe folosirea sexului cu orice ocazie și cu oricine, pe oriunde.
Când am revenit la Constanța îi dădeam deseori cheia să se ducă în Coiciu la mine acasă cu tot felul de mâțe mai mici sau mai mari.
Nu îl însoțeam niciodată. Știa locul și se descurca fără ajutorul meu.
Într-o vară, nu mai știu cum și de ce, am mers și eu cu el acasă.
Era cu o franțuzoaică sezonistă, drăguță foc, tinerică, dar care nu a mai venit și cu prietena ei cum fusese înțelegerea.
Se pare că asta era motivul prezenței mele pe lângă ei. Să nu stea cealaltă fată, tot franțuzoaică, singurică, să nu se plictisească. Ăștia doi se jucau ce se jucau într-o cameră apoi apăreau amândoi prin casă după te miri ce chestii și conversații. Eu știam bine franțuzește, Florin aproape de loc.
Donșoara era năltuță, subțirică, săltând mereu cu dibăcie doi sâni mici dar svelți și jucăuși de abia acoperiți de o bluziță albă, finuță și transparentă, de vară. La un moment dat ne-am trezit îmbrățișați toți trei în picioare. Fustița mititică de abia acoperea fundulețul ce părea că nu suportă chiloțeii de nici un fel, niciodată, darămite acum în situații vădit provocatoare.
Franțuzoaica la mijloc și noi amândoi, unul în față, unul în spate, o tot strângeam să se simtă fata bine ocrotită și să prindă curaj.
Eu eram hotărât să nu mă las chiar voiam să îi arătăm fetii că nu suntem nici noi de la țară că nu a reușit comunismul să ne transforme în pămpălăi cum probabil aflase ea din Franța ei occidentală și zgubilitică pusă pe rele împotriva noastră.
Ea a simțit mesajul și ne-a îndemnat să mergem toți trei acolo unde mai fusese și cunoștea deja locul. Puteam continua joaca tinerească mai dezinhibați și mai pe îndelete. Eu trecusem cu brațele peste gâtul frumos al fetei. Culmea, dacă vă puteți imagina, marele gagicar și bunul meu prieten a refuzat oferta generoasă de a cunoaște și noi direct de la sursă tacticile franțuzești de lucru amoros în trei.
Vorba lu’ bunică-mea: „înțeleg maică, trei, că doar nu sunt proastă, dar al treilea ce face?” Nepricepând de loc ce se întâmplă, părea că ne putem înțelege foarte bine, fata a plecat destul de amărâtă să continuie ceea ce mai făcuseră tot numai ei doi singuri în camera alăturată.
Era clar că mă voia și pe mine de fapt pe amândoi.
Ce o fi fost în capul lui Florin nu am aflat niciodată.
Nu aveam de gând să mă cert cu prietenul meu pentru o franțuzoaică deși pe la noi nu se prea găseau pe toate drumurile.
Uneori aparențele înșală taman atunci când nu te aștepți.
Mamă, ce v-aș fi povestit eu acuma din alea curioase!
error: Continut Protejat!!