Pe vremurile bune când activam politic de nu se mai înțelegea nimeni cu mine făceam în fiecare marți o conferință de presă cu cei din Constanța.
Era pentru mine o plăcere formidabilă să mă întâlnesc cu tinerii jurnaliști talentați cu care dezbăteam împreună noutățile zilei.
Era bine și era marți pentru că nu mai aveau evenimente de comentat pentru joi și vineri în ziarele lor. Parlamentarii plecaseră, ceilalți politicieni se odihneau așa că „hai, la nea Gigi, că mai aflăm câte ceva de pe ici de pe colo”.
Ne întâlneam în subsolul de la PUR din spatele bisericii Adormirea Maicii Domnului de lângă magazinul Tomis.
Acolo eu le aduceam de fiecare dată covrigi calzi și gustoși, sala se umplea repede cu voie bună și pentru covrigi și pentru mine.
Păstram cu jurnaliștii de la politică o relație cât se poate de bună, prietenească și plină de respect reciproc.
Nici politica nu poate fără presă, nici presa fără politică de unde mai mereu poți scoate subiecte interesante.
Cititorii sunt mofturoși dar mai ales pretențioși.
Prin 2002, când eu mai eram și consilier județean și lider local cu destulă experiență în activitatea politică, de pe la PUR plecaseră toți cei mai cunoscuți.
Rămăsese șef domnul Cezar Armeanu care între timp devenise și ministru secretar de stat.
Vrând să se remarce și să se dea mare că acum are ce povesti, îmi fură într-o marți conferința de presă și, profitând că eu întârziasem puțin din dorința de a aduce covrigi calzi începe treaba fără mine și după câteva fraze se oprește crezând că, gata, i-a impresionat pe ziariștii ce veneau mai mult de dragul meu și care acum erau cam pleoștiți și nedumeriți.
Venise domnul Armeanu cu vești de la guvern, ce naiba! Credea că asta e suficient.
Împreună cu încă unul dintre ai noștri care, probabil, în loc să mă ajute deja voia să fie în locul meu au așezat și mesele altfel decât la conferințele mele de presă. Domnii respectivi, colegii mei de muncă, aveau impresia că în politică e suficient să stai în capul mesei și să îți apară poza în ziar.
După ce le dau covrigii ziariștilor într-o liniște jenantă, Viorel Stîlpeanu de la Telegraf, șeful departamentului de politică, foarte serios, se întoarce spre mine cu scaun cu tot și spune trist dar spre amuzamentul tuturor: „hai, bre, nea Gigi, spune-ne și nouă ceva să avem ce scrie și noi”.
Între timp domnul Cezar Armeanu a ajuns ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Kazahstan, Republica Tadjikistan și în Republica Kârgâză, cu reședința la Nur-Sultan.
Pe 22 februarie 2021 a fost rechemat acasă. Ultima oară era Ambasador în Republica Coreea. Nu mai știu nimic de atunci.
Nici covrigii nu mai sunt cum erau!