În ziua de 5 august mi-am adus aminte că au trecut deja șase ani de la decesul mult prea timpuriu al bunului meu prieten Virgil Coman pe când încă mai era șef în Constanța la Arhivele Naționale.
Ne vedeam aproape zilnic, cu siguranță săptămânal, sau vorbeam mereu la telefon, cu siguranță în fiecare sâmbătă, ore în șir. Ne povesteam reciproc câte în lună și câte în stele. Având și arhiva lângă noi ne veneau tot felul de idei. Mai ales dumnealui. Descoperise farmecul căutării prin arhive a masonilor dobrogeni și a faptelor mai puțin cunocute ale lor însă remarcabile. Cerusem voie amândoi de la mai marii zilei, masoneria e un ordin, să colaborăm în sensul că atunci când avea dubii sau neînțelegeri, nelămuriri, se putea consulta cu mine.
Nu voia să fie și dânsul mason, nu voia să mai aibă și alți șefi dispuși să îi dea ordine, să îi spună ce are voie sau ce mai are de făcut.
Iubea libertatea mai mult decât orice pe lumea asta și muncea enorm fără să arate nimănui așa ceva și fără să se plângă. Se grăbea să lase în urma dumnealui multe cărți și doar fapte bune. Eu l-am rugat să găsească actele de patron de cârciumă din Coiciu făcute de tata. Le-am găsit, mi le-a arătat și m-am bucurat foarte tare. Așa se numea: „La Tudorică al nostru”!
Nu refuza pe nimeni și îi ajuta pe toți. Nu spunea niciodată că nu poate, că e ocupat, că tocmai lucrează la ceva important, că te-ar ajuta dar poate altădată pentru că acum nu are timp.
Era un om tare blând și bun, cumsecade și cu o inimă mare. Era uluit de câți oameni valoroși activaseră masonic pe aici pe la noi în vechimea timpurilor. Avea mult talent arhivistic știa să îi caute dar mai ales să îi găsească. Masonii noștri, în deosebi cei de demult, nu se arătau public cu activitățile lor dar lăsau urme ba pe la vreo întrunire ba pe la vreo înmormântare ba pe la vreo asociație de întrajutorare. Pentru Virgil Coman era suficient un fir, o aluzie și gata începea vânătoarea. De mine avea nevoie să verific să nu greșească vreun termen.
A reușit în scurta și minunata lui viață să realizeze cărți uluitoare.
De exemplu, când vreți ceva care să vă pună pe gânduri, căutați și citiți măreața carte a prea regretatului nostru Virgil Coman: „DOBROGEA IN DOCUMENTE DIN ARHIVELE NATIONALE” editura EX PONTO, ISBN-13: 978-606-598-123-2An publicare: 2011Dumnezeu să îl odihnească dacă nu cumva Virgil Coman scormonește și pe acolo în vreo arhivă.