Clipe de viață – Rătăcit printre ai noștri – Ziua mondială a Teatrului
Anul acesta putem sărbători, pe 27 martie, cea de a 60-a zi mondială a Teatrului. Pe la Constanța nu se prea aude nimic ca și cum nu prea mai avem…
ANGHEL SALIGNY cel Mare în comuna Saligny cea mică
În primăvara lui 2013 m-am străduit să îl serbăm pe marele Anghel Saligny ca să preîntâmpinăm cei 160 de ani de la nașterea acestui om fermecător, bărbat deosebit, demn de…
Clipe de viață – Rătăcit printre ai noștri – Rusandu vrea să fie și el om așa că luați-i fluierul!
M-am uitat ieri, 14 martie, la meciul dintre FCSB și Farul ca să pot înțelege dacă sunt ceva aranjamente făcute în așa fel ca să câștige domnul Becali pentru că…
Revoluționarii trag din Teatru cu gloanțe adevărate. Ca la Teatru.
Îndemnul ușor disperat venit de la familia Mazilu „du-te repede înapoi la teatru pentru că se trage din teatru” venit chiar în noaptea de Crăciun, eu fiind la ușă chiar…
Un inginer la poalele culturii – Milițianul nu se face polițist nici dacă îi dai ordin
Încă din primele zile de muncă la Teatru am descoperit că în 1987 aveam nevoie de foarte multe și găseam foarte puține rugându-mă ba de unul ba de altul să…
SALVAMAR DE BUNĂVOIE – Cine moare nu plânge
La prânz, pe plaja de la Belona, ziua în amiaza mare, lume multă, veselie, apă bună și mult soare. Eu, ca de obicei, la datorie în barcă privind cu atenție…
SALVAMAR DE BUNĂVOIE – Moartea vine pe valuri
O după amiază calmă, frumoasă, sfârșit de august cu mult soare chiar dacă la ora 17 nu prea mai era lume pe plajă. Eu mă relaxam cu fetele de la…
SALVAMAR DE BUNĂVOIE – Bine faci, bine găsești
Pe la ora prânzului plaja de la Belona se umplea de oameni de toate felurile și mai bătrâni și mai tineri, și mai grași și mai slabi, și mai vioi…
Clipe de viață – Rătăcit printre ai noștri
La noi până și AUR-ul ruginește. Când ești lider de carton vopsit cu cerneală populară, cu dinți de vată și picioare de lut îți e frică și de umbra ta…
UN INGINER LA POALELE CULTURII – În comunism, cine face ăla e
Nici nu începusem treaba bine pe la Teatrele din Constanța unde, deși eram Director, făceam de toate pentru toți și mă străduiam să fiu bun și necesar și de neînlocuit…