Îndemnul ușor disperat venit de la familia Mazilu „du-te repede înapoi la teatru pentru că se trage din teatru” venit chiar în noaptea de Crăciun, eu fiind la ușă chiar cu Moș Crăciun întruchipat magistral ca întotdeauna de Vasile Hariton îndrăgitul actor de la Teatrul de Păpuși, m-a făcut să las totul baltă și să fug acolo de unde nu plecasem deloc cam de pe 16 decembrie.
Începând cu 21 decembrie aveam oameni de încredere și la poartă și la birouri peste tot pe acolo pe unde puteau veni teroriștii pe care nu îi văzuse nimeni deși toți povesteam despre ei tot felul de grozăvii.
Urc repede spre birourile conducerii pe scările dinspre strada Mircea după ce am parcat Dacia mea albă tradițională pacifistă cum părea și atmosfera din jurul teatrului. Mă mai liniștisem când îl văd pe președintele de sindicat, un balerin cunoscut, trântit pe jos sub ferestrele exterioare și tremurând de frică îl văd strigând la mine „directore lasă-te mai jos că ăștia trag în noi”. „Dar ce s-a întâmplat?” „Păi, tâmpiții trăgeau spre ferestrele astea, dinspre strada Mircea, ale directorilor, și am ieșit la ei pe geam și le-am strigat nu trageți, sunt de securitate!”
Am făcut repede o investigație, teatrul era plin de de-ai noștri și nici țipenie de teroriști sau trăgători puși pe rele nici cu puști de butaforie, că din astea aveam destule. Cunoscutul actor Ică Cojocaru profitând de absența mea a vrut să se remarce, toți voiau să fie directori sau să facă pe directorul, a luat o scară, un bec, un electrician, au ieșit în fața teatrului și s-au suit pe scară să schimbe un bec ars din cele cinci care luminau fațada dinspre parcul teatrului. Cei din TAB-ul parcat în fața poștei de peste drum de noi s-au gândit că ăia care se urcă pe scară vor să pună o mitralieră pe terasa teatrului, au strigat la ei să se potolească și fără să stea prea mult pe gânduri au deschis foc spre teatru!
Ică și ai lui, spaima vestului, s-au speriat și au intrat în teatru. Aha, ha teroriștii ocupă teatrul! Și dă-i și trage cu toate armele. Oarece gloanțe au trecut pe lângă teatru spre Centrul de Recrutare al armatei de pe strada Mircea unde staționa un alt TAB la fel de vigilent și pus pe apărarea cuceririlor revoluționare cum era și normal. Ăștia acum vedeu cu ochii lor cum vin spre ei gloanțe dinspre teatru și dă-i și trage cu tot armamentul spre ferestrele de sus de unde al meu vigilent balerin striga la ei să nu mai tragă pentru că el este de securitate! Securitate?!? Aha, ha! Și dă-i și trage. Schimburi de focuri cu ăia din fața poștei și cu ăștia de la centrul de recrutare ca la revoluție. Și teatru la mijloc, ca de obicei, în foc încrucișat.
Cred că și acum mai sunt urme de gloanțe pe pereți și pe giurgiuvele. Spre aducere aminte. De-a lungul timpului cam toți au tras în Teatru.