Revin în Constanța, la ai mei acasă, când în Coiciu când în Piața Grivița, de data asta ca inginer la TCL, Trustul local de construcții.
Asta după trei ani de stagiatură la Tulcea și în toată Delta unde am avut norocul să particip la lucrări mari și importante bucuria revenirii acasă e foarte mare.
În Tulcea devenisem apreciat și foarte cunoscut începând cu Primul Secretar până la ultimul muncitor.
Deși nu eram căsătorit mi-au dat un apartament cu două camere. Șefii mei erau în stare să facă orice ca să mă țină acolo în continuare.
„Unde pleci, mă? Aici te știe toată lumea, ești buricul pământului, te facem și membru de partid!”
„Mă duc acasă, la ai mei, mă duc la mama!”.
„Te duci în aia a mă-tii, ai sictir, mă, tânăr progresist!”
Mi-a spus inginerul șef, domnul Iancu, un tip excepțional de la care am învățat foarte multe, dar foarte rău la gură după cum vă imaginați.
„Ne-am purtat cu tine ca și cu un copil de-al nostru. La Constanța o să o iei de jos nici nu te vor băga ăia în seamă. Aici aveai toate porțile deschise.”
Avea dreptate. Și mie îmi plăcea acolo. Lucrări multe și toate interesante. Fabrica de la Sulina de conserve de pește, Amenajări piscicole uriașe ca cea de la Popina, Hotelul Lebăda și încă multe altele unde eu eram așteptat și unde participam cu mult entuziasm și avânt revoluționar. Pentru un inginer tânăr așa ceva este întotdeauna nemaipomenit. Să fie el băgat în seamă de toți și ascultat de toată lumea!
Seara însă era îngrozitor.
Băutură și femei. Nu tu o piesă de teatru, nu tu un concert, nu tu o companie mai selectă. Totul începea și se sfârșea cu multă băutură. Mereu îi duceam acasă pe colegii mei beți morți. A doua zi toți voiau să mă bată. Adică eu de ce nu am băut ca ei. Adică ei de ce nu mă duc și pe mine acasă beat mort. Și data următoare stăteau lângă mine și mă îndemnau să beau cot la cot cu ei. Finalul era mereu același. Eu mă eschivam cu dibăcie ei erau mereu foarte însetați.
Un coleg inginer din Constanța tot tânăr dar nu chiar așa ca mine află că a doua zi vine nevastă-sa cu cei doi copii în vizită având de gând să stea câteva zile la el în Tulcea să mai aibă grijă de respectivul constructor al socialismului.
Tocmai ce găzduia o tânără domnișoară de pe undeva din Moldova în căutarea unui loc de muncă mai departe de mă-sa. Amicul meu îi promisese că vorbește el cu șefii de la Fabrica de conserve din Tulcea unde ei lucrau la un fel de modernizare.
Cum să lași fata pe drumuri? Așa că a luat-o la el acasă să aibă grijă de ea. Nu avea 18 ani drept pentru care își ștersese data nașterii de pe buletin cu guma ca să poată fi angajată mai ușor, pe undeva, oriunde.
Ne gândim să o ducem la un prieten subinginer turc, tot din Constanța, care locuia singur și știam noi că era cam timid cu fetele. Pică pe mine sarcina asta așa că o iau pe fătucă pe sus cu bagaje cu tot, o valijoară, și fuga cu ea la turculeț spre găzduire și alte celea ce s-o mai putea ivi între ei spre binele nostru și în sprijinul naționalităților conlocuitoare. Spre uimirea generală băiețelul nostru ne refuză jenat la el în ușă că el s-a răzgândit și nu mai vrea.
„Las-o mă să doarmă la tine vreo câteva nopți că nu-ți face nimic nu te mușcă.”
Ăla parcă speriat de bombe nu și nu!
Vă dați seama că am fost forțat să o duc la mine acasă, iar a doua zi i-am luat și săndăluțe noi că avea sărăcuța în picioare niște vechituri jerpelite ea fiind altcumva frumușică foc.
Am fost și la miliție de i-am luat de acolo buletinul zicând că mergem la angajare așa cum i-am promis. Nu eu. Dar acum eram mai mulți care ne ocupam de viitorul ei și al tinerei generații. Inclusiv un milițian tânăr, poate prea tânăr, care îi luase buletinul la el, dornic să o ajute, dar nu a mai ieșit nici măcar să i-l aducă, să îl văd și eu și să mai vorbim, să ne împărtășim din experiență.
Așa că am fost nevoit câteva zile să am grijă de ea de reprezentantul tinerei generații care voia să intre în câmpul muncii nu să doarmă mereu ba pe ici ba pe colo pe la câte vreun mofturos care avea idei puține și fixe vă imaginați cam ce vreau să zic.
După ce s-a terminat vizita soției prietenului nostru am dus fetișcana înapoi la el tot cu valijoara după ea.
Ăsta mi-a mulțumit în felul lui dar foarte curios m-a luat la întrebări adică ce-am făcut cu ea dacă a vrut cu mine așa și pe dincolo.
„A vrut, doar că nu am bătut-o la cap, i-am zis că așa fac toate fetele, nu-i frumos ca ea să pară mai proastă și să se folosească doar de clasicul vechi și plictisitor.”
„I-auzi, mă, și eu mă rog de ea de două săptămâni și tot degeaba!”
Poate am impresionat-o cu săndăluțele sau cu felul meu de a fi.
V-am tot spus că mă port frumos cu fetele!
alte articole de Gigi Halet aici