PRIETENII MEI – TATA – uneori mi-e dor de el ca de mama
Când am venit în fugă acasă cu cravata roșie de pionier la gât îmbujorat de fericire fratele meu, mai mare cu nouă ani decît mine, voia să mă certe, să…
Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri. – Eu cu sania și tata cu mine.
Nu îmi mai aduc aminte cum ningea în Coiciu, dacă am avut sanie și ce făceam cu ea. Și am locuit acolo primii șapte ani de viață. Nimic, nimic, nimic.…
Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri. – Ce-ți dă mă-ta e bun!
Părinții mei pe care i-am cunoscut în Coiciu imediat după naștere și alături de care am stat o viață întreagă mi-au dat o educație excepțională, de bun simț, și de…
Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri. – Un cotoi responsabil
Tata avea de toate pentru noi, la el, în Coiciu. Sau, la noi, în Coiciu că e mai corect așa. Și cârciumă și băcănie și salon de nunți şi tot…
Clipe de viață. Rătăcit printre ai noștri – Promisiuni părintești binevoitoare
După ce ne-am mutat în centru adică nu mai stăteam în cartier, în Coiciu, primele patru clase le-am făcut tot acolo la Școala 10. Știa mama că e o școală…